Cancerul de prostata, frecvent la barbatii de peste 50 de ani, ocupa un loc important in patologia urologica. El are o evolutie clinica lenta, insidioasa, fara manifestari imediate, net sesizabile, fiind de cele mai multe ori descoperit intimplator, in cadrul unui examen clinic general.
Epidemiologie
Ca frecventa, cancerul de prostata se afla pe locul trei la barbati, dupa cancerul pulmonar si cel gastric, constituind a patra cauza de deces prin cancer. Distributia pe glob arata o crestere importanta, in special in tarile nordice: Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda si in cel occidentale. In Statele Unite, de exemplu, in ultimii cinci ani, numarul de cazuri de cancer de prostata s-a dublat, iar in Franta, peste 25.000 de barbati sint atinsi anual de aceasta boala. Cancerul de prostata este mai rar in Europa de Est si foarte rar in Asia. Ca si in cazul cancerului de sin la femei, riscurile cresc odata cu virsta, de aceea, un examen medical atent, este recomandat la barbatii de peste 50 de ani, in special la cei cu antecedente familiale.
Factorii de risc
- Varsta este, fara indoiala, principalul factor de risc. Aproape 3/4 din cancerele de prostata sint diagnosticate la barbatii de peste 65 de ani. -Antecedente familiale. Studiile demonstreaza o crestere de 2 pina la 5 ori ale riscului, la barbatii cu antecedente familiale, fata de cei fara antecedente familiale. In prezent, echipe specializate sint in cautarea genei responsabile de generarea de tumori prostatice (in anul 1999 a fost identificata gena HPC 1, de catre echipele de cercetatori americani si suedezi), cercetarile fiind in progres.
- Factori endocrini: circa 80 la suta din cancerele de prostata sint hormonodependente.
- Adenomul de prostata, desi este o leziune benigna, este considerat o leziune de granita (15 la suta pot genera un cancer prostatic).
- Vasectomia, ca metoda contraceptiva, poate duce la hipertrofia prostatei, crescand astfel riscul de cancer.
- Factorul alimentar. S-a constatat ca un regim alimentar ce contine materii grase (in special grasimi animale), poate favoriza aparitia cancerului de prostata. Cancerul apare mai rar la vegetarieni si are o frecventa mare la cei cu alimentatie bogata in proteine si dulciuri, asociate cu alcool si tutun. In acelasi timp, cei care consuma peste sint de 2-3 ori mai putin expusi riscului de cancer de prostata,decit cei care nu consuma peste deloc, sau consuma in cantitati foarte mici. Cunoscuta revista suedeza „The Lancet” a publicat rezultatele cercetarilor sale, efectuate in decurs de 30 de ani pe un lot de 6.272 de suedezi, dintre 466 au fost diagnosticati cu cancer de prostata. Studii recente, desi controversate, arata de asemenea, ca un regim bogat in calciu, dar sarac in fructoza, creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
- Activitatea sexuala excesiva si cu partenere multiple cresc riscul de cancer prostatic
- Infectii specifice si nespecifice: prostatita incorect tratata, infectii virale (herpes si papilom).
Depistarea cancerului
Asa cum am aratat mai sus, cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari imediate si sesizabile. De aceea este foarte important, ca de la 50 de ani, barbatii sa mearga o data pe an la medic, pentru un tuseu rectal. Acesta poate fi facut de orice medic, indiferent de specialitate. In afara de tuseul rectal, in cazul in care exista suspiciunea unui cancer, trebuie facuta si o biopsie, precum si analiza singelui, care permite dozarea unei substante numita antigen specific al prostatei – Prostate Specific Antigen (PSA). In cazul in care in familie exista antecedente, este bine ca acest examen sa fie facut, incepind de la 40 de ani.
Tablou clinic
Manifestarile clinice ale cancerului de prostata sint diferite, in functie de stadiul bolii. Initial exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in timpul unui tuseu rectal de rutina. Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob sau o zona mai putin densa fata de restul glandei, impunind efectuarea unei biopsii. Urmeaza apoi perioada simptomatica ce include disurie, polachiurie, uneori hematurie, dureri hipogastrice, hemospermie, erectii dureroase (priapism). Coexistenta unui carcinom de prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui adenom cunoscut, dar agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de prostata. Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in formele cu extensie locala. Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care creste in intensitate, pe masura ce procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.
Intr-un stadiu mai avansat, in lipsa tratamentului, sint prezente manifestarile clinice anterioare insotite de manifestari datorate metastazelor la distanta: retentie acuta de urina, dureri pelvine si dureri osoase, care trebuie diferentiate de durerile reumatice.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de factorii de risc, simptomatologie, si este sustinut de examenul local si paraclinic si confirmat de biopsie cu examen histopatologic.
Examene de laborator
- Determinarea markerilor tumorali este importanta pentru diagnostic si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Principalii markeri folositi sint: antigenul specific prostatic (PSA) si fosfataza acida prostatica.
- PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau prostatitele acute bacteriene. PSA este util pentru evaluarea raspunsului la tratament si are o mare valoare in urmarirea pacientilor iradiati. Fosfataza acida prostatica se utilizeaza impreuna cu PSA in diagnosticul cancerului de prostata si monitorizarea raspunsului la tratament. Biopsia prostatica este folosita pentru diagnosticul histologic al tumorii.
Tratament
Adenonocarcinomul de prosata este tumora maligna cea mai frecventa la barbati, maladia plasindu-se pe locul al treilea in ceea ce priveste decesul. Gratie depistarii precoce si unui tratament adecvat, maladia poate fi eficient combatuta astazi. In caz de cancer avansat, tratamentul indicat este cel hormonal sau radio-hormonal (se combina tratamentul hormonal cu radioterapia). In cazul cancerului cu metastaze, tratamentul hormonal este asociat cu chimioterapia). In cazul in care tumora este localizata la nivel de prostata (stadiul T1 si T2), tratamentul de referinta este cel chirurgical, asociat cu radioterapia. Tumorile T4 trebuie tratate initial prin chimioterapie si hormonoterapie, iradierea fiind utila in controlul tumoral local sau al metastazelor la distanta. Ca paliativ, se pot utiliza diverse proceduri chirurgical.