Analize uzuale la pacienți urologici

– Hemoleucograma este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli. Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange. Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.

Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul. Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.

Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun.

– Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).

Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta

– Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul musculaturii in procent de 98%6, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei6.

Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica.

Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici sau simptomatici, la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice.

– Glicemia reprezintă nivelul zahărului din sânge. La o persoană sănătoasă, care nu suferă de diabet, glicemia normală este de 70-100 mg/dl (miligrame pe decilitru), măsurată dimineața, pe stomacul gol. În mod normal, după o masă, glicemia crește până la cel mult 140 mg/dl, iar după aproximativ 2 ore va scădea din nou sub 100.

– Examenul de urina este, de fapt, un grup de teste chimice şi microscopice. Ele detectează produsele secundare ale metabolismului normal şi anormal, celulele, fragmente celulare, şi bacteriile din urină. Urina este produsă de rinichi, două organe de forma unor boabe de fasole situate pe fiecare parte a coloanei vertebrale în partea de jos a cutiei toracice.

Rinichii filtrează deşeurile din sânge, ajută la reglarea cantităţii de apă din organism, şi conservă proteinele, electroliţii şi alţi compuşi, pe care organismul îi poate refolosi. Orice substanţă care nu este necesar organismului este eliminată prin urină, de la rinichi la vezică şi apoi, prin uretră, în afara organismului. Urina este, în general, de culoare galben şi relativ limpede, dar de fiecare dată când cineva urinează, culoarea, cantitatea, concentraţia şi conţinutul urinei va fi puţin diferit, din cauza componentelor diferite.

Multe afecţiuni pot fi diagnosticate în stadii incipiente prin detectarea anomaliilor din urină. Anomaliile includ creşterea concentraţiilor diverselor substanţe ce compun urina şi care nu sunt de obicei găsite în cantităţi semnificative în urină, cum ar fi: glucoza, proteinele, bilirubina, celulele roşii din sânge, celule albe din sânge, cristale şi bacterii.

 

– Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor de urina, identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar. Testul de urocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind recomandat de medicul specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor urinare.

– PSA (antigen specific al prostatei) este un component esential al plasmei seminale, avand o greutate moleculara de 33kDa. Este sintetizat in celulele acinare si in epiteliul ductal al prostatei, dupa care este secretat in sistemul ductal unde atinge concentratii mari. Se pare ca PSA are rol in liza coagulului seminal, fiind implicat astfel in fertilitatea masculina. In mod obisnuit PSA este prezent in ser in concentratii reduse. In cazurile in care se produce alterarea structurii microscopice a prostatei (cancer, hipertrofie prostatica benigna, prostatita acuta, biopsie prostatica) PSA va difuza in stroma, de unde va ajunge in circulatia generala, pe calea sistemului limfatic si capilar.

In ser PSA formeaza complexe stabile cu α1-antichimotripsina (ACT) si cu α2-macroglobulina. 86% din PSA circulant este reprezentat de complexul PSA-ACT; o mica portiune de PSA este legata de α2-macroglobulina, iar restul constituie PSA nelegat (free-PSA3.

Antigenul specific prostatei este cel mai important marker in evaluarea cancerului de prostata si are utilitate atat in depistarea cat si in monitorizarea acestei afectiuni.

PSA este aproape in exclusivitate asociat cu afectiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostata, valori crescute fiind intalnite si in alte conditii (adenomul de prostata, prostatita acuta sau cronica).

Comments are closed